Codiţă

Ea e "Codiţă". Asa ii spun eu, restul familiei o striga "Kingo", in amintirea mamei sale, titulara de drept a acestui din urma nume. Dar Codiţă isi cunoaste ambele nume. Practic, se poate spune ca a crescut deja si isi cunoaste si numele de familie. Asadar, ea e Codiţă Kingo. Un caine minunat. O  Codiţă ce rade si se bucura cand te vede si e trista cand e lasata singura. Un "caine cersetor", cum ii spun eu. Fiindca cerseste iubire. Un caine pe care-l iubesc, asa cum iubesc, de fapt, toti cainii. Sigur, sincer vorbind, pe Codiţă o iubesc mai mult. Dar si pe Moxa o indragesc (dar despre boxerita prietenilor nostri, cu alta ocazie), asa cum am indragit-o pe Kingo - originala... :) - ori pe Labuş, cainele bunicilor, din lumea copilariei, ori pe Dustin, un caine-lup cu pedigree britanic, batran, batran, dar intelept, ca toti batranii dealtfel... :)

Si fiindca tot a fost concertul nemuritorului Bob Dylan, la Bucuresti, un cover excelent dupa piesa "Man Gave Names To All The Animals", al unei trupe de country...