In jurul lumii

In Romania mentalitatea generala este ca odata casatorit si cu familie viata trebuie sa intre pe ruta: serviciu, cresterea copiilor, acumulare de bunuri, pensie. Iata insa ca o familie de romani cu 3 copii a decis ca se poate si altfel. Au impachetat, au cumparat o rulota si de 2 ani de zile isi educa copii calatorind in jurul lumii si aratandu-le practic despre ce este vorba in viata si in lume.

O asemenea calatorie cere in primul rand curaj... 

Sabina: Trebuie sa va mai spun inca o data cat de minunata mi se pare ideea voastra de a calatori impreuna cu familia in jurul lumii. Cum ati reusit sa va hotarati la acest demers? De unde ati adunat atat de mult curaj?


Dan si Marilena: Hotararea initiala a fost de a ne schimba viata, de a “invata” sa traim altfel decat ati enuntat foarte bine, dar asta nu este o caracteristica a Romaniei numai...Apoi, hotararea fiind luata in unanimitate familiala de a ne schimba viata, de a trai si a lucra impreuna, cu copiii,de a ne reduce necesitatile financiare la punctul in care sa nu mai fim obligati sa muncim pentru a plati datorii, de a gasi timpul pentru a trai cu adevarat.


Intr-o zi am gasit pe internet experienta unei familii franceze care tocmai realiza o asemenea calatorie in familie...La propunerea mea cu jumatate de gura, Marilena a fost mai mult decat clara – Cand plecam?


Curajul de care ai nevoie este totusi enorm, dar nu la nivelul pe care il banuiti....Sa parasesti o viata pe care o cunosti, in care de fapt, abstractie facand de faptul ca suntem sclavi, manipulati....totul merge, pentru a ne arunca cu capul inainte, in necunoscut, cu trei copii in plus, asta da, curaj. Restul, este floare la ureche, si nu suntem cu nimic mai curajosi decat altii. Avem doar incredere in viata, in natura si incercam printr-o maniera pozitiva de a gandi sa atragem evenimentele pozitive.

Daca iei hotarari in functie de prieteni viata nu iti apartine...

Sabina: Sunt convinsa ca pe langa reactii entuziasmate, precum a mea, v-ati confruntat si cu o multime de critici. Care a fost cel mai puternic contra argument care v-a fost adus? A venit el din partea familiei, prietenilor?


Dan si Marilena: Vast subiect. Evident ca nimeni nu intelege o asemenea schimbare....mai ales venind din Romania, unde studiile superioare marcheaza debutul unei cariere fata de care nu mai ai dreptul sa dai inapoi (eu dupa Facultatea de Arhitectura la Bucuresti, mai apoi la Paris, Marilena pe cea de Bele Arte la Tenerife, atelierul propriu de arhitectura cu salariati, proiecte mari in curs).


Multi nu au inteles nimic, nu au putut intelege nici faptul ca de fapt nu ne abandonam meseriile, ci ca dorim doar sa le reinventam practicandu-le cu libertate si supunandu-le unei anumite evolutii a filozofiei de viata.


Dar stati linistiti, neintelegeri am avut si in Franta, nu numai in Romania. Familia bineinteles ocupa un loc aparte, fata de prieteni, putem oricand argumenta faptul ca le “pasa” mai mult, ca parintii nu ne vor vedea, ca bunicii nu vor vedea nepotii, pe scurt, toate aceste motive care fac ca daca iei hotararile in baza lor de fiecare data...viata NU iti apartine si deci nu este nimic de facut.


Bineinteles ni s-a promis tot ceea ce vedeti rau la televizor sau cititi in ziare, insecuritate fizica, alimentara, sanitara, si....raman in limitele bunului simt. Despre toate astea, ce putem spune....800 de zile calatorind, fara nici o problema de securitate, sau surprize neplacute? 800 de zile cu trei copii fara un singur medicament altul decat minuscule bulinute homeopatice, probabil doua raceli fara febra fiecare...


Ar fi multe de spus, dar faptul ca am suprimat stresul vietii anterioare ne-a schimbat in mod radical viata. Iar ca contraargumente, cei care au calatorit pe termen lung, va vor zice toti – Duceti-va, lumea este minunata, aveti totul de descoperit, cei care nu au fàcut-o, va vor trata de inconstienti.

Calatoria te costa in primul rand vechea viata

Sabina: Cum ati reusit sa strangeti banii? Am citit ca ati vandut apartamentul, masina. Puteti sa ne spuneti aproximativ cat v-a costat pana in prezent acest demers? M-ar tenta si pe mine :)


Dan si Marilena: Cat ne-a costat...Tare greu de spus, am fi putut sa o facem daca nu am fi avut posibilitatea de a lucra pe parcursul calatoriei. Faptul ca lucrul a platit probabil 75% din calatorie nu ne-a permis sa facem economii ci sa nu fim obligati sa facem calcule, sa ne permitem in enorma parte sa facem ce dorim, desi a trebuit totusi sa taiem frumoase capitole precum insula Pastelui, Galapagos....






Lucrul pentru noi a fost un miracol, o savoare de nebnuit, sa fii contactabil si sa faca lumea apel la tine in aceste conditii, este o minune. Sa treci de la avioane, reuniuni interminabile cu investitori searbazi la a lucra cu prieteni intimi, a face conceptie si prezentari de proiecte pentru tata, ilustratii de carti pentru mama, ce placere!
Ne vom gandi serios la cat ne-a costat dar nu vrem sa ne speriem pe noi mai intai...Da, am vandut totul, iar toate obiectele noastre se plictisesc pe undeva intr-un container sigilat....


Sabina: Din punct de vedere administrativ, cam cat de complicat a fost? De pe pagina voastra reiese ca ati plecat din Franta. Locuiati acolo in momentul in care v-ati decis sa plecati?


Dan si Marilena: Da, traiam in Franta respectiv Spania pentru Marilena (Spania din '90)....Din punct de vedere administrativ suntem de invidiat....contabila face totul la distanta, curierul vine exclusiv prin email, nici o factura de platit, ce mai ramane?


Asigurarea  camperului la fiecare frontiera, stampilat pasapoarte.....asta este de invidiat dar pentru a ajunge la o asemenea simplicitate mai intai timp de un an a trebuit sa ne complicam enorm viata, a fost cu adevarat o perioada dificila.


Sabina: Cum ati facut itinerariul? Cunoasteti oamenii din locurile in care mergeti?


Dan si Marilena: Itinerariul...ideea este sa planificam cat mai putin...de multe ori am schimbat planurile in timpul calatoriei, dar trebuie respectat un lucru – sa calatorim cu anotimpurile, iar pana acum am reusit sa o facem .


Alaska in vara nordica, Mexicul iarna, America Centrala inainte de sezonul ploilor, altiplanoul sudamerican dupa incredibilele geruri nocturne si inainte de ploile care fac drumurile impracticabile, Tara de Foc in vara australa....singura eroare de apreciere...Bucuresti in iulie – august....mai departe vom vedea.

Fara sponsorizari, doar o calatorie in familie

Sabina: Ati reusit sa obtineti o sponsorizare? Daca da, cum?


Dan si Marilena: La inceput ne-am gandit dar am parasit repede ideea, facem o calatorie in familie iar asta are inocenta ei. Pe urma, noi avem filozofia noastra despre viata, ne imaginam greu sa prezentam pe situl nostru pe cineva care ar gandi atfel doar pentru ca ne-ar da bani, nu ar fi deontologic.


Raman doar Motorhome, o firma din Bucuresti, Familia Gal, despre care nu va ascundem ca sunt prieteni din copilarie, nasi in plus....au un garaj Iveco iar ei ne-au incurajat de la inceput. Pentru noi asta nici nu trece drept un sponsoring, desi este, ci drept o poveste de dragoste.


Avem toate piesele de rezerva de la ei si mai ales toata incurajarea, increderea reciproca, pe scurt ceva nepretuit in asemenea aventura cand nu avem nici cea mai mica cunostinta tehnica. Stim ca sunt la doua degete de a lasa totul sa vina cu noi, poate ca intre timp cu drag au trecut chiar la un singur deget, cine stie...

Sabina: Au existat momente dificile de-a lungul calatoriei in care sa va fi dorit sa abandonati?


Dan si Marilena: Recunoasteti ca v-ati fi asteptat la un raspuns NU... Ba da, ceea ce trebuie inteles este ca nu este o lunga vacanta ci un stil de viata, cu copiii in plus, scoala, educatia, a invata sau a domestici cum sa spunem acest nou stil de viata, momente de epuizare, pana prinzi un bun ritm. 


La un moment dat ne spusesem ca dupa cele doua Americi terminam... acum ne simtim ca pestisorii in apa, nu am fi in stare sa oprim excursia...


Sabina: Ce va lipseste cel mai mult din stilul de viata precedent?


Dan si Marilena: Libertatea de a hoinari putin singuri, suntem tot timpul cu copiii, face totul cu ei, si nu ne plangem, dar, totusi, asa, din cand in cand...da, nu suntem parinti perfecti!

Cotidianul copiilor e format din maimute urlatoare, pinguini, aurore boreale, ghetari...

Sabina: Sunt convinsa ca cei mai entuziasmati calatori sunt chiar copiii. Va amintiti vreo declaratie amuzanta facuta de ei?


Dan si Marinela: Entuziasmati, nu stim daca este cuvantul potrivit. Entuziasmul debutului odata trecut, pentru ei este cotidianul acum, daca intr-o zi vezi maimutele urlatoare in fata unor piramide, apoi, mergi printre pinguini, ghetari, pescuiesti solmoni, vezi aurore boreale, toate astea sunt lucrurile cele mai normale pentru ei si-i intelegem. Este cotidianul, “banalul” lor.


Matei este cel care profita cel mai mult am putea spune, dar Vlad este un artist caruia tot ce vede ii va folosi pe cand Ilinca este (inca) bebelusul cel mai fericit de pe pamant pentru unicul motiv ca este cu mama si tata, in rest ce mai conteaza?


Sabina: Ati vizitat pana acum America de Nord, America Centrala si America de Sud. Urmeaza Noua Zeelanda, Australia si sud-estul Asiei, nu? Ce itinerar aveti in continuare?


Dan si Marilena: Am schimbat, dupa Europa plecam din Romania in jurul lui 1 septembrie prin Turcia, Iordania, Egipt, Sudan....dar nu stim pana unde, probabil pana la ecuator, apoi, vom vedea pe unde trecem in Asia, cel mai probabil raman Iranul, Pakistan, Nepal, India.....am devenit atat de filozofi incat nu conteaza, vedem noi....


Sabina: Cand aproximati ca va veti intoarce si ce veti face in acel moment?


Dan si Marilena: De ce vreti sa ne deprimati? Trecem direct la a doua  parte a intrebarii...vom trai impreuna, lucrand impreuna, totul cu copiii atat timp cat vor dori sa stea cu noi. Sunt multe idei de dezvoltat, dar in nici un caz nu ne-am putea intoarce la viata anterioara. Dorim in orice caz sa pastram libertatea pe care o traim...

Calatoria va produce o carte cu ilustratii si povesti

Sabina: Ati scris ca acesta calatorie va fi nu doar un mod inedit de a va educa copii ci va v-a ajuta si in cariera. Puteti sa ne explicati in vreo 2 cuvinte cum?  


Dan si Marinela: Am folosit cuvantul cariera? Poate, dar ce departe ni se pare....Dorim sa facem lucruri cu sens urmarind evolutia noastra spirituala, cu oameni pe care ii iubim. Ca arhitecti, grafisti ilustratori, este o deschidere de spirit enorma....in momentul de fata lucram la o carte, primul volum despre calatoria copiilor nostri – Gradina lui Mavlinca – (un amestec al celor trei prenume). 

O carte de ilustratii si povesti despre calatoria copiilor nostri. Primul volum, intre Alaska si Panama, America de Nord deci, va exista mai intai in limba romana. De fapt atat textul cat si ilustratiile nu sunt altceva decat materializarea ideii de a sensibiliza copiii la un alt mod de viata, la valori ecologice, la descoperirea planetei noastre, a culturilor ancestrale, o carte ludica in care in acelasi timp, prin explicatii simple copiii pot intelege ce este o aurora boreala, cum traiec indigenii kuna in Panama, riturile maya in Guatemala sau Mexic, cum s-au creat canioanele...

Incredibila libertate si viata de familie.

Sabina: Ati vazut nenumarate locuri, ati intalnit nenumarati oameni, puteti spune ca ati invatat ceva nou de la oamenii intalniti in calatoria voastra?


Dan si Marilena: La fiecare ocazie am stat cateva zile cu indigenii si am fost fascinati deseori de maniere de gandire atat de simple si apropiate de natura.
Minunate momente, minunate intalniri pe care modul nostru nomad si liber de a calatori ne-a permis sa le organizam fara a anticipa. De multe ori calatoria noastra prin acest fel de intalniri ne-a dat impresia ca se organizeaza singura, iar asta este magic.

Sabina: In final as fi vrut sa va intreb ce v-a impresionat sau v-a emotionat cel mai mult in calatoria voastra?


Dan si Marilena: Lucruri atat de incredibile precum varietatea pamantului, civilizatiile indigene stinse sau supravietuitoare, toate astea par de pus in fruntea listei, dar si lucruri mai putin evidente precum incredibila libertate pe care o traim, viata de familie...valori simple dar atat de importante pe care societatea noastra le lasa uitarii.






Cu mii de multumiri autoarei acestui interviu, Sabina, publicat initial in revista online de cultura urbana "Hot City".